Vizualizeaza noile poze aici!

Vizualizeaza restul insemnarilor din jurnal aici!

Duminica, 23.11, echipajul Phoenix, format din Marius, Bogdan si Catalina Albu, a ajuns la insula Gran Canaria, in orasul Las Palmas. Dupa ce am vizitat doua din insulele mici ale arhipelagului: Graciosa si Lanzarote, am ajuns la Gran Canaria care este a treia ca marime. Are o suprafata de 1500 de km patrati si o populatie de 720 000 de locuitori. Orasul Las Palmas se afla in partea de N-E pe o peninsula numita La Isleta.

Navigatorii care ajung in Las Palmas au mai multe posibilitati de “parcare”. Sunt doua marine: Puerto de la Luz si Marina Real Club. Cel mai avantajos (ieftin) este ancorajul dintre cele doua marine. Se afla situat foarte aproape de plaja si foarte central. Am ancorat si noi la mica distanta de plaja. Marius a lasat, ca de obicei, doua ancore.

In primele doua zile ne-am odihnit, am vizitat orasul, am spalat rufele. Am inceput apoi sa ne organizam ca buni gospodari ce suntem. Am vazut unde este piata si supermarketul, ca de, trebuia sa si mancam. Mercado Central, piata, ofera o gama larga de produse de pescarie, carne de vita, pui, porc dar si variate legume si fructe. Citricele si bananele sunt foarte ieftine: 50-75 de centi kg. Sunt numeroase fructe si chiar si legume de care nu avem habar.

Cu o oferta asa de generoasa am avut parte si noi de meniuri variate. Bogdan s-a intrecut pe sine si ne-a gatit carnuri la cuptor, la tigaie, pe gratar. Nici pestele nu a fost neglijat; l-am gatit chinezeste.

Dupa ce euforia noului loc ne-a trecut, am inceput etapa de planificari.  Am facut liste cu ce avem de rezolvat la barca, ce trebuie sa achizitionam: hublouri noi, cap de tangon, funii, scripeti, etc. Marius credea ca putem rezolva majoritatea problemelor pe care le aveam ( motorul, vinciul de ancora) in Las Palmas. Din pacate criza a lovit si aici. Multe magazine care existau in 1997 s-au desfiintat de mult. Mai sunt cateva magazinase care au ceva piese dar majoritatea lucrurilor trebuiesc comandate si aduse de pe continent. Toate astea ne-au pus pe ganduri.  Marius ajutat de Bogdan au reusit sa lipeasca dinghile. Au fofosit un adeziv foarte bun si dupa 24 de ore barcuta noastra de serviciu arata ca noua.

Intre 29.11 si 6.12 am facut o scurta vizita acasa. Bogdan a ramas la barca sa sufere cu dieta Oshawa. Am dus cartile pilot si hartile din Mediterana, ne-am facut pasapoarte noi, am luat alte harti si carti pilot. Marius a mai luat o ancora de 12 kg, scripeti, funii.  Am reusit sa ne vedem si familiile, foarte pe scurt. De Sfantul Nicolae am revenit la barca unde Bogdan ne astepta cu un curry cu pui doar pentru noi.

Saptamana care a urmat a fost una foarte agitata. Marius si Bogdan au incercat sa mai rezolve cate ceva la barca. Am comandat doua hublouri, am cumparat funii si alte cateva piese. Ne-am socializat cu vecinii de ancoraj. Am fost invitati la un yacht englez cu o familie numeroasa: mama, tata, doua fete, un baiat, un caine.

Am intors si noi invitatia la o cina vegetariana: ghiveci de legume cu mamaliga.

Ne-am reantalnit cu o familie de navigatori francezi, sot si sotie. I-am cunoscut in Malaezia in 2003 si am mai navigat impreuna pana in Marea Rosie.

Pe 12 decembrie Bogdan si-a luat zborul dupa doua luni de sedere pe Phoenix. Am ramas doar doi in cuibusorul nostru de nebunii.  In aceeasi zi am cunoscut pe plaja o familie de italieni tineri: Emilia si Massimo. Se uitau cu jind la ambarcatiunile ancorate. Am intrat in vorba si am aflat ca au si ei o barca dar e in Turcia. Au venit in Canare sa caute oportunitati de afaceri. I-am invitat sa vina pe Phoenix intr-una din zile.

Orasul e gatit de sarbatoare: palmieri impodobiti cu instalatii colorate, brazi stilizati in marile piete. E o frenezie a cumparaturilor de zici ca se vor inchide magazinele pe vecie.

Intre timp au sosit si hublourile comandate in Spania. Marius a reusit sa schimbe hubloul din prova pe unde luam apa la fiecare val. In sfarsit, o problema rezolvata!

Luni, 14.12, italienii Massimo si Emilia fac o vizita pe Phoenix. Am stat de vorba la un pahar de bere si o aluna. Subiectul predilect a fost despre navigatie, evident. De la ei am aflat ca in Brazilia, locul unde urma sa ajungem dupa ce traversam Atlanticul, situatia nu e chiar asa de roza. Nu se poate sta mai mult de 3 luni; nu permit autoritatile. Nu se poate repara mare lucru acolo. Nu poti lasa barca nesupravegheata; exista pericolul sa nu mai gasesti mare lucru in barca. Dupa trei negatii de acest fel am ajuns la o concluzie: schimbam planul dar ne tinem de proiect. Marius a studiat timp de doua zile carti, harti si apoi a grait: in loc sa navigam spre sud, adica Recife, vom naviga spre nord, respectiv Trinidad-Tobago. Aceste insule se afla in partea de N-E a Americii Latine. In Trinidad se poate ridica barca, se pot face reparatii.  Pentru motor repratiile  le vom face in Saint Martin, la vechiul loc de munca al lui Marius. In luna mai vom traversa din nou Atlanticul cu oprire in insulele Azore si Madeira intorcandu-ne din nou in Canare. De aici vom relua proiectul: taversare Atlantic, insulele Capului Verde, Recife si restul. Performanta noastra va consta in faptul ca vom traversa oceanul de trei ori.

Tot facand si desfacand planuri a venit si Craciunul. Am petrecut cu, de-acum, prietenii italieni. Am pregatit o salata boeuf. Am cumparat carne pentru gratar. Au adus si ei carne de vita si pui, carnaciori, bauturi spirtoase, sampanie. A fost o seara foarte reusita, ne-am simtit extraordinar.

Pe 26 decembrie am ridicat ancora. Am facut dimineata ultimele cumpraturi: legume, fructe, carne, paine. Am mers cu yachtul  la marina sa luam motorina. Am umput tancurile si canistrele, in total 250 de l de motorina. La ora15.30 ne-am dezlegat de la  pontonul de carburant si am plecat.  Ne astepta o mare incercare: traversarea Atlanticului pe distanta de 2900 de mile. Pentru Marius este a treia oara, pentru mine e o premiera absoluta.

Inaintam de-a lungul insulei. Vantul nu prea isi face simtita prezenta asa ca mergem cu motorul.

Incepem programul obisnuit de navigatie desi e mai greu in primele zile. Nu am mai navigat de mai bine de o luna. O zi de navigatie decurge cam asa: dupa-amiaza la ora 5 sevim ultima masa. Marius se culca si eu raman de cart. In jurul orei 19 se trezeste Marius. Mai stam la un pahar de vorba si in jurul orei 20-21 merg eu la culcare. Intru de cart la 2 a.m. cand schimb cu Marius. Pana la 6.30-7 raman de veghe. Se trezeste Marius si din nou ma culc pentru o ora, doua. Pe la noua incepem programul comun. Facem cafeaua( daca e posibil), luam micul dejun. In functie de cum se simte, Marius se mai culca o ora. Citim, scriem, ascultam muzica. O data la 12 ore Marius ia pozitia. Verifica astfel ruta si cat am inaintat. In cursul zilei mai servim fructe, ceva dulce. Si din nou la ora 17 cina, s.a.m.d.

27.12, Sfantul Stefan. Servim primul mic dejun in larg: salata de rosii, branza, oua ochiuri plus cafeaua de rigoare. Avem un vant strans de 7 noduri. Dupa-amiaza vantul s-a schimbat; bate din S,S-E cu 8-10 noduri. Vedem un vapor departe, la 5 mile. Seara il sarbatorim pe Fanica, tatal lui Marius cu niste vin. Discutam despre politica si patriotism, doua notiuni incompatibile.

28.12, calm plat desavarsit. Navigam cu motorul. Marius a instalat sculele de pescuit. In jurul orei 13.30 se aude alarma de la mulineta. O dorada de 3 kg de toata frumusetea ne imbunatateste meniul. Am curatat pestele si l-am impartit: capul si coada merg la bors, jumatate prajim, cealalta jumatate il facem intr-o zi chinezarie. Avem asigurata masa pe trei zile.

29.12, un fel de vant isi face paritia. Marius tot spera ca alizeul se va instala pana la urma. Inaintam cu trei noduri pe o hula cu valuri mari si foarte lungi. Vantul a cazut de tot. Toate se leagana in barca; velele si scripetii pocnesc facand un zgomot infernal. Pornim din nou motorul. Pregatesc borsul de peste. Am zarzavat din belsug, patrunjel verde. A iesit foarte bun. Dupa apusul soarelui ne uitam la un film. La 21.30 vantul se inteteste: 15-18 noduri.

30.12, dupa 3.30 vantul creste la 20 de noduri. Marius schimba de drum stabilind cursul pentru Tobago. Pana acum nu stiam daca vom fi nevoiti sa ne oprim in Cap Verde ca sa luam motorina. Speram sa avem de acum parte de vant. Hula este puternica. Este inconfortabil dar nu avem de ales. Mancam care pe unde putem: eu la bucatarie, Marius la masa de navigatie. Odihna e pe sponci. In oricare pat am sta ruliul ne plimba de colo-colo. Singurul loc mai bun e cuseta de la masa de navigatie pe care o capitonam cu perne. Am pregatit ultima bucata din dorada: prajita cu sos de soia si usturoi si garnitura de orez. Portia mea a fost compromisa de un val care a intrat prin hubloul de la bucatarie.

Joi, 31.12, ultima zi din an. Avem vant constant de 18-20 de noduri si un cer acoperit de nori. Inaintam cu 5,5-6 noduri. In 5 zile am parcurs 622 de mile. Dupa ora 15.30 scot carnea de vita cumparata in Las Palmas si o portionez. Vom avea friptura la masa de Revelion. Bem pe indelete doua sticle de vin roze. Prepar carnea: intai la tigaie si apoi la cuptor. E delicioasa, usor in sange. Ascultam muzica romaneasca. Ne simtim bine in ciuda faptului ca suntem in mijlocul oceanului. Pe la 8 ne culcam. Punem ceasul sa sune la ora 23. Ma trezeste Marius la 23.30. Scoatem sampania, pregatesc paharele. La ora 12 ciocnim in cinstea noului an. Marius ia pozitia: la inceput de 2010 ne aflam la 20 grade, 40 minute N si 024 grade, 05 minute, 500 secunde V. Vedem un vapor care trece in pupa. Chem in radio si ne facem urari la inceput de an. Am mai stat o ora si apoi Marius s-a dus sa se culce. Il sacaie o masea si nu e prea fericit. Il ajut cu un calmant.

1.01.2010, Sfantul Vasile. De dimineata am avut delfini veniti cu semanatul. Ne-a bucurat vizita lor. Vantul a mai slabit, inaintam cu 6 noduri, mult mai echilibrat. Pregatesc fasole verde cu un rest de carne de vita. Seara ne uitam la un film. Vantul a slabit, 2-3 noduri. Nu mai pornim motorul. Trebuie sa facem economie la motorina. Nu ne prea odihnim.

2.01, punem balonul sa mai castigam un nod. Eu fac plaja, Marius schimba uleiul de la motor, umple tancul cu motorina din canistre. Vedem balene in departare. Facem dus cu apa dulce. Se aduna din ce in ce mai multa apa in santina. De trei ori pe zi Marius e nevoit sa o scoata. O sa avem ce repara in Trinidad. Pozitia de la pranz indica un record de incetineala: 46 de mile in 24 de ore. Dupa ora 16 vantul se intareste; dam balonul jos. Marius deroleaza focul mare pe tangon in tribord. Deroleaza si focul mic in babord unde este si randa. Phoenix si-a deschis aripile in bataia vantului. Avem aliura de mare larg. Incepe sa zbarnaie si mulineta. O dorada mica ne imbunatateste meniul. Nu o pregatesca inca, astept sa mai pice un peste. Avem in meniu salata orientala. Pe la 7 seara dorinta e indeplinita. O alta dorada ceva mai mare pica la drum de seara. Avem o momeala noua care a inlocuit-o pe “ratusca cea urata”. Noua momeala e mult mai colorata. Ii vom spune, evident: ratusca cea frumoasa.

3.01, vantul se intareste la 20-25 de noduri, oceanul e montat. Inaintam cu 6-6,4 noduri. Mai avem 1965 de mile pana in Tobago. Pe Marius il supara maseaua. Seara nu reusim sa ne odihnim din cauza valurilor mari si a hulei.

A urmat o saptamana de navigatie aproape constanta. Aveam alternativ doua zile de furtuna si una ceva mai blanda. In 6 ianuarie am mai vazut un vapor. Pe 8 ianuarie  am inceput dieta Oshawa. Timp de 10 zile mancam numai orez fiert, bem apa si ceai. Ne dezintoxicam. Am citit foarte mult, am studiat limba spaniola si am vizionat filme; sa mai treaca foamea si poftele. Cand permitea vremea faceam baie cu apa de mare si sampon pentru apa sarata. Pe 11.01, pilotul nu a mai vrut sa mearga. Marius a schimbat display-ul si a functionat. Pe 13.01 am avut furtuna cu ploaie, vant, tot tacamul. Cand vremea s-a mai potolit am facut dus cu apa dulce; ultimul pana in Tobago.  Pana acolo ne spalam cu apa de mare.

Pana aproape de Tobago am navigat aproape constant. Duminica, 17.01, vantul a mai slabit. E ultima zi de dieta. Nu pot manca mai mult de doua portii de orez pe zi. Cea mai mare neplacere este apa din santina pe care Marius trebuie sa o scoata si de cate sase ori pe zi.

Luni,18.01, se vede insula Tobago. E soare si fumos. Filmam, fotografiem. E o zi mare pentru noi. Ajungem dupa 24 de zile de navigatie sa vedem din nou pamant. Eu adaug la palmares inca un ocean dupa Oceanul Indian. Sunt fericita ca am reusit o astfel de performanta. A fost un test de rabdare si tenacitate.

In prima zi de dupa dieta servim la micul dejun oua fierte, branza, salam. Ce gusturi divine! Marius reuseste sa prinda si un ton. Ne-am asigurat si masa de pranz. La ora 12 ancoram intr-o baie marginita de o plaja cu palmieri. Cred ca este un resort pe mal. Padurea tropicala acopera dealul din dreptul ancorajului. Se aud pasari cantand. Cred ca am ajuns in rai. Speram sa avem parte de zile frumoase. Meritam dupa tot efortul. Pe curand!

Primele imagini din Canare sunt aici!